spirit
- SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filozofia idealistă şi în concepţiile mistico-religioase) Element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În concepţiile religioase) Fiinţă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiţii) stafie, strigoi, fantomă. 2. Persoană considerată sub raportul capacităţii sale intelectuale sau din punctul de vedere al însuşirilor morale, de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoană care posedă cunoştinţe (şi se manifestă) în foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea în întregul ei, oamenii consideraţi ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică. 4. Mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepţie împărtăşită de un grup de oameni, de o colectivitate. ◊ Loc. prep. În spiritul... = în concordanţă cu... 5. Caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Înclinare, pornire, tendinţă care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva. 7. Glumă, anecdotă, banc. II. Semn grafic în scrierea greacă, care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunţă sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiraţiei. – Din lat. spiritus, it. spirito.
- Sinonime: SPÍRIT s. v. aer, alcool, chip, etanol, fel, gen, manieră, mod, răsuflare, respira-ţie, sens, spirt, suflare.
- Sinonime: SPÍRIT s. 1. v. gândire. 2. (FILOZ.) duh, suflet. (~ şi materie.) 3. v. suflet, (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit ul.) 4. v. duh. 5. v. minte. 6. deştep-tăciune, v. inteligenţă. 7. suflet. (~ ul poporului român.) 8. specific. (ul limbii noastre.) 9. (la pl.) v. opinie publică. 10. duh, haz, umor, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) 11. v. anecdotă. 12. v. fantomă. 13. (LINGV.) spirit lin = (înv.) psili.
- Ortografie: spírit s. n., (persoane, duhuri, glume, semne grafice) pl. spírite
Exemple pentru spirit
- Spirit. Omul fără nici un nume. (Ovidiu Oană)
» mai multe citate despre spirit...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia