ruinare
- RUINÁRE, ruinări, s.f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.
- Sinonime: RUINÁRE s. v. distrugere.
- Sinonime: RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sără-cire, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
- Ortografie: ruináre s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. ruinării; pl. ruinări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia