rost
- ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuție, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ◊ Expr. A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat). 3. Mod, fel de orgnizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva. ◊ Expr. A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr. A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie. ♦ Ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială. 4. Spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost de etanșare. Rost de lucru. ♦ Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. 6. (Înv.) Gură; (azi livr.) grai, vorbire. ◊ Loc. adv. Pe de rost = fără un text în față, din aducere-aminte, din memorie. ◊ Expr. A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. ♦ (Înv. și arh.) Facultatea de a vorbi. – Lat. rostrum.
- Sinonime: ROST s. v. cioc, clonț, cuvânt, dispoziție, glas, grai, gură, normă, plisc, prescrip-ție, prevedere, tăiș, ușor, voce, vorbă, vorbire.
- Sinonime: ROST s. 1. v. semnificație. 2. justificare. 3. rațiune, socoteală. (Are și aceasta un ~.) 4. socoteală, (înv. și reg.) șart. (Toate au ul lor.) 5. v. rân-duială. 6. rânduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ul nunții.) 7. v. socoteală. 8. v. situație. 9. ordine, organizare, rânduială. (ul lumii nu se schimbă cu pamflete.) 10. v. me-nire. 11. v. scop.
- Ortografie: rost s. n., pl. rósturi
Exemple pentru rost
- N-a putut face rost de nimic pentru cină.
- Nu are niciun rost să facem asta.
- Nu are niciun rost să procedăm astfel.
- Nu are niciun rost să-i dai sfaturi.
- Nu are rost să faci politica struțului.
- Nu are rost să ignori primejdia care se apropie.
- Nu văd ce rost are să vorbesc cu ea.
- Îți facem noi rost de asta.
- Ce rost are aceasta, vă rog?
- Ce rost are asta?
- Ce rost are să facă asta?
- Ce rost are să procedezi în felul acesta?
- Ce rost are?
- De unde să facem rost de bani?
- Poți să-mi faci rost de o cameră?
- Îmi poți face rost și mie de cartea asta?
- Din moment ce realitatea este irațională în esența sa, ce rost mai are să cauți norme ca să delimitezi binele de rău, ce rost mai are să distingi ceva? (Emil Cioran)
» mai multe citate despre rost...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia