rob
- ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s.m. şi f. 1. (În evul mediu, în ţările române) Om aflat în dependenţă totală faţă de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care munceşte din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (şi folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deţinut, întemniţat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creştin. 2. Om aflat în relaţii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleşitoare, de o obligaţie. – Din sl. robu.
- Sinonime: ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osân-dit, puşcăriaş.
- Sinonime: ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
- Ortografie: rob s. m., pl. robi
Exemple pentru rob
- Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob! (Constantin Brâncuşi)
» mai multe citate despre rob...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia