pustiit
- PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.
- Sinonime: PUSTIÍT s. v. calamitate, catastrofă, dezas-tru, flagel, grozăvie, năpastă, nenoro-cire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
- Sinonime: PUSTIÍT adj. v. distrus.
- Sinonime: PUSTIÍT adj. v. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid.
Exemple pentru pustiit
- Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! A venit smerit și modest! Fără tentația luxului, fără ifose și pretenții princiare! Era Fiul Divinității dar nu și-a arogat niciun drept! Știa precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Știa și, cu toate acestea, și-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuințe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire...! (Iulia Mirancea)
» mai multe citate despre pustiit...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia