plantator
- PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor. 2. S.m. Proprietar al unei plantații. 3. S.f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S.n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor.
- Sinonime: PLANTATÓR s. 1. săditor, (înv.) răsăditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) săditor. (ul este o unealtă agricolă.)
- Ortografie: plantatór (persoană) s. m., pl. plantatóri
- Ortografie: plantatór (unealtă) s. n., pl. plantatoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia