pieptar
- PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.
- Sinonime: PIEPTÁR s. v. clină, coastă, coborâș, costișă, gură, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.
- Sinonime: PIEPTÁR s. 1. brasieră, pieptăraș. (ul se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) laibăr, (Ban.) ciurtar, clintuș, prâsluc. (Un ~ țărănesc din postav.) 3. v. bundă. 4. (reg.) piept. (~ la ham.)
- Ortografie: pieptár s. n., pl. pieptáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia