palavragiu
- PALAVRAGÍU, palavragii, s.m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavraci.
- Sinonime: PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.
- Antonime: Palavragiu – morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
- Ortografie: palavragíu s. m. (sil. -vra-), art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia