obiecta
- OBIECTÁ, obiectez, vb. I. Tranz. A face o obiecţie; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susţine altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecţie.
- Sinonime: OBIECTÁ vb. a reproşa, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
- Ortografie: obiectá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. prez. 1 sg. obiectéz, 3 sg. şi pl. obiecteáză
Exemple pentru obiecta
- O critică severă ar putea obiecta că scriitorul nu se pronunţă nici pentru, nici contra semnificaţiei psihice a visului, ci se mulţumeşte să arate cum sufletul adormit tresare sub influenţa emoţiilor trăite în timpul stării de veghe, emoţii care au rămas active. (Sigmund Freud)
» mai multe citate despre obiecta...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia