muc
- MUC, (1) mucuri, s.n., (II) muci, s.m. I. S.n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S.n. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci).
- Sinonime: MUC s. v. mucus, pituită, sevă, suc.
- Sinonime: MUC s. 1. (rar) mucarniță. (~ de lumânare.) 2. chiș-toc. (~ de țigară.) 3. (mai ales la pl.) (pop., glumeț) untură. (Îi curg ii din nas.)
- Ortografie: muc (anat.) s. m., pl. muci
- Ortografie: muc (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. múcuri
Exemple pentru muc
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia