miros
- MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s.n. l. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. si: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).
- Sinonime: MIRÓS s. v. fler, perspicacitate.
- Sinonime: MIRÓS s. (livr.) olfacție, (rar) abur, abureală, (înv.) miroseală, mirosenie, odor, odorat, olm. (Simțul ului.)
- Ortografie: mirós s. n., (senzații) pl. mirósuri
Exemple pentru miros
- Vinul are un miros de butoi.
- Banii nu au miros. (Vespasian)
» mai multe citate despre miros...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia