dictionar roman englez

miracol


  1. MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
  2. Sinonime: MIRÁCOL s. minune, (înv. și reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întâmplat un ~.)
  3. Ortografie: mirácol s. n., pl. mirácole
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=miracol

Exemple pentru miracol

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro