locuire
- LOCUÍRE s.f. Faptul de a locui undeva. – V. locui.
- Sinonime: LOCUÍRE s. domiciliere, ședere. (~ lui acolo n-a durat mult.)
- Ortografie: locuíre s. f., g.-d. art. locuírii; pl. locuíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia