jura
- JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ◊ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ◊ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.
- Sinonime: JURÁ vb. (înv.) a se făgădui, a se jurui, a sufleți. (Se ~ că e cum spune.)
- Sinonime: JURÁ vb. v. afurisi, blestema, conjura, im-plora.
- Ortografie: jurá vb., ind. prez. 1 sg. júr, 3 sg. și pl. júră
Exemple pentru jura
- Măritându-se, femeia nu jură că va renunța la rațiune. (Balzac)
» mai multe citate despre jura...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia