indicativ
- INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S.n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S.n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S.n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.
- Sinonime: INDICATÍV adj. v. indicator, îndrumător.
- Sinonime: INDICATÍV adj., s. (GRAM.) (înv.) arătător. (Mo-dul ~.)
- Ortografie: indicatív adj. m., pl. indicatívi; f. sg. indicatívă, pl. indicatíve
- Ortografie: indicatív s.n., pl. indicatíve
Exemple pentru indicativ
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia