huruit
- HURUÍT1 s.n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – V. hurui.
- HURUÍT2, -Ă, huruiți, -te, adj. (Reg.) Dărâmat, surpat. [Var.: huluít, -ă adj.] – V. hurui.
- Sinonime: HURUÍT s. v. huruitură.
- Ortografie: huruít s. n.
Exemple pentru huruit
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia