furt
- FURT, furturi, s.n. Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoție, furătură. – Din lat. furtum.
- Sinonime: FURT s. 1. furat, furătură, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tâlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tâlhărășug, tâlhărire, tâlhărșag, tâlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală. (A comite un ~.) 2. sus-tragere, (rar) sustracție, (fam.) subtilizare, șterpelire. (ul unei sume de bani.)
- Ortografie: furt s. n., pl. fúrturi
Exemple pentru furt
- "Proprietatea e un furt"? Cea nespornică, da. (Nicolae Iorga)
» mai multe citate despre furt...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia