flecar
- FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s.m. și f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.
- Sinonime: FLECÁR s., adj. clănțău, guraliv, limbut, pala-vragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dârdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță.
- Antonime: Flecar – morocănos, taciturn, tăcut, ursuz
- Ortografie: flecár s. m., pl. flecári
Exemple pentru flecar
- Vezi adesea ce vorbește fiecare, și cui; fugi de acela care te iscodește, căci el e flecar și urechile ciulite nu păstrează cu sfințenie cele încredințate; cuvântul, odată rostit, zboară irevocabil. (Horațiu)
» mai multe citate despre flecar...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia