echilibru
- ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen.*Echilibru dinamic=echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate.*Expr. A-și pierde echilibrul=a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită.**Fig. Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntică. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale.* Echilibru bugetar=stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic=stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale. 4. Fig. Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din fr. équilibre, lat aequilibrium.
- Sinonime: ECHILÍBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură ~l navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziție de ~.) 3. (rar) statică. (Tulburări de ~.) 4. v. armonie.
- Antonime: Echilibru – dezechilibru
- Ortografie: echilíbru s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; pl. echilíbre
Exemple pentru echilibru
- Dragostea adevarata e un echilibru intre sentimente, ratiune si cunostiinta.
» mai multe citate despre echilibru...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia