echilibru
- ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu-i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen.*Echilibru dinamic=echilibru determinat de două procese opuse care se desfăşoară cu aceeaşi intensitate.*Expr. A-şi pierde echilibrul=a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuşi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită.**Fig. Stare de linişte, armonie, de stabilitate lăuntică. 3. Stare a unei balanţe economice în care părţile comparate sau raportate sunt egale.* Echilibru bugetar=stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic=stare de concordanţă între elementele interdependente şi toate variabilele activităţii economice şi sociale. 4. Fig. Proporţie justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din fr. équilibre, lat aequilibrium.
- Sinonime: ECHILÍBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură ~l navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziţie de ~.) 3. (rar) statică. (Tulburări de ~.) 4. v. armonie.
- Antonime: Echilibru – dezechilibru
- Ortografie: echilíbru s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; pl. echilíbre
Exemple pentru echilibru
- Dragostea adevarata e un echilibru intre sentimente, ratiune si cunostiinta.
» mai multe citate despre echilibru...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia