conservator
- CONSERVATÓR1, conservatoare, s.n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.
- CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s.m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S.m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S.n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.
- Antonime: Conservator – novator, renovator
- Ortografie: conservatór adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; f. sg. și pl. conservatoáre
- Ortografie: conservatór (instituție) s. n., pl. conservatoáre
Exemple pentru conservator
- Un conservator este cineva care îi admiră pe radicali la câteva secole după ce au murit. (Leo C. Rosten)
» mai multe citate despre conservator...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia