combinare
- COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – V. combina.
- Sinonime: COMBINÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare.
- Ortografie: combináre s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinări
Exemple pentru combinare
- În durere omul cugetă prin simțuri. Acest paradox vrea să arate că, prizonier în obsesiunile durerii, omul nu mai poate desfășura operațiunile inutile de combinare a ideilor, ci lasă simțurilor libertatea de a proiecta ceea ce se petrece în frământarea lor. Aici este explicația faptului pentru ce toate creațiunile izvorâte din suferință sunt de o sinceritate perfectă. (Emil Cioran)
» mai multe citate despre combinare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia