bonitate
- BONITÁTE, bonități, s.f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.
- Sinonime: BONITÁTE s. v. solvabilitate.
- Ortografie: bonitáte s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități
Exemple pentru bonitate
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia