birui
- BIRUÍ, bírui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). – Din magh. birni.
- Sinonime: BIRUÍ vb. v. cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni.
- Sinonime: BIRUÍ vb. 1. a bate, a înfrânge, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămâne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobândi, a frânge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tâmpi, a vinci. (Îi ~ pe dușmani) 2. v. izbândi. 3. v. depăși. 4. v. stăpâni. 5. v. răzbi.
- Antonime: A birui – a pierde
- Ortografie: biruí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. bíruie, imperf. 3 sg. biruiá
Exemple pentru birui
- Împreună vom birui sau vom muri.
- Cel mai bun mijloc de a birui pofta este să nu stai nici o clipă la discuție cu ea.
» mai multe citate despre birui...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia