alarma
- ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.
- ALÁRMĂ, alarme, s.f. 1. Anunţare a unei primejdii sau calamităţi care ameninţă populaţia; semnal prin care se anunţă asemenea primejdii. 2. Nelinişte, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.
- Sinonime: ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)
- Sinonime: ALARMÁ vb. v. îngrijora.
- Antonime: A (se) alarma – a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli
- Ortografie: alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. şi pl. alarmeáză
- Ortografie: alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme
Exemple pentru alarmă
- Sistemul de alarmă trebuie testat periodic.
- Paradoxul e o alarmă a inteligenţei, un contact inedit cu adevărul; valoarea lui e una de excepţie. Fabricat în serie, cum îl găsim la Chesterton sau la alţii, se depreciază şi îşi pierde funcţia de cunoaştere. Când nu duce la simple aberaţii, procedeul de a răsturna locurile comune nu face decât să ne înconjoare cu o hecatombă de truisme şi nu e mai puţin plat, devenind un exerciţiu plicticos şi obositor care nu oferă conştiinţei nici o achiziţie. (Alexandru Paleologu)
» mai multe citate despre alarma...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia