Binefacator
- BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care face bine, care foloseşte. 2. S.m. şi f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur şi bienfaisant).
- Sinonime: BINEFĂCĂTÓR adj., s. 1. adj. favorabil, prielnic, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 2. s. (înv.) blagonoseţ. (El este ul meu.)
- Antonime: Binefăcător – răufăcător, nociv, vătămător
- Ortografie: binefăcătór adj. m., s. m. făcător
Exemple pentru binefăcător
- Restituitor. Binefăcător; filantrop. (Ambrose Bierce)
» mai multe citate despre binefacator...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia