procură
- PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.
- PROCÚRĂ, procuri, s.f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura.
- Sinonime: PROCÚRĂ s. v. delegație.
- Sinonime: PROCURÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. ros-tui.
- Ortografie: procurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr, 3 sg. și pl. procúră
- Ortografie: procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri
Exemple pentru procura
- Îmi poți procura și mie cartea asta?
- Omul înțelept își va procura singur mai multe prilejuri decât găsește. (Francis Bacon)
» mai multe citate despre procura...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia