osatură
- OSATÚRĂ, osaturi, s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.
- Sinonime: OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.
- Ortografie: osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia