triumfa
- TRIUMFÁ, triúmf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. Fig. A reuși, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. și: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher.
- Sinonime: TRIUMFÁ vb. (livr.) a jubila. (Eu mă necăjeam, iar ea ~.)
- Ortografie: triumfá vb. (sil. tri-um-), ind. prez. 1 sg. triúmf, 3 sg. și pl. triúmfă
Exemple pentru triumfa
- Legea e moartă când triumfă scelerații. (Anatole France)
» mai multe citate despre triumfa...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia