marcota
- MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
- MARCÓTĂ, marcote, s.f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.
- Sinonime: MARCÓTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaș. (~ de viță de vie.)
- Ortografie: marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. și pl. marcoteáză
- Ortografie: marcótă s. f., pl. marcóte
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia