hutupi
- HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.
- Ortografie: hutupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hutupeáscă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia