destinde
- DESTÍNDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [în]tinde (după fr. détendre).
- Sinonime: DEȘTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.
- Sinonime: DESTÍNDE vb. 1. a se relaxa, a slăbi. (Un are care s-a ~.) 2. a lărgi, a slăbi, (pop.) a slobozi. (A ~ funia care lega animalul.) 3. a (se) îndrepta, a (se) întinde. (Și-a ~ corpul.)
- Sinonime: DESTÍNDE vb. v. calma, domoli, liniști, potoli, recrea.
- Antonime: A (se) destinde – a (se) încorda
- Antonime: A destinde – a încorda
- Ortografie: destínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destínd, 1 pl. destíndem, 2 pl. destíndeți, perf. s. 1 sg. destinséi, 1 pl. destínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. destíndă; part. destíns
Exemple pentru destinde
- Falsa măreție este sălbatică și inaccesibilă; cum își simte slăbiciunea, se ascunde sau în orice caz nu se arată direct și nu se face văzută decât atât cât trebuie pentru a impune respect și a nu părea ceea ce este, vreau să spun o adevărată micime. Adevărata măreție este liberă, familiară, populară, se lasă atinsă, pipăită; ea nu pierde nimic dacă e văzută de aproape: cu cât o cunoaștem mai mult, cu atât o admirăm mai mult; se înclină cu bunătate către cei inferiori și revine fără efort în poziția firească; se destinde uneori, se neglijează, renunță la avantajele sale, fiind mereu gata să le reia și să le pună în valoare; râde, joacă și glumește, dar cu demnitate. (Iulia Hasdeu)
» mai multe citate despre destinde...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia