destina
- DESTINÁ, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare.
- Sinonime: DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta.
- Ortografie: destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, 3 sg. și pl. destineáză
Exemple pentru destina
- Odă limbii române
Alcatuire de cuvinte romanesti
Iti vad prin veacuri inedita bogatie...
Intinerind, pe zi ce-mbatranesti,
O, grai din viitor, marire tie!
Din aurora, magic te-aratai...
Ai preschimbat bordeiele-n palate.
Te vad cum gloriosul drum ti-l tai
In falduri de sonoritati catifelate.
Carpatul ti-a fost leagan si amvon.
Recolte minunate, iti destina
Vestigiul dac si farmecul slavon,
Infipte-n armatura ta latina.
Calugarul elin si vajnicul cazac
Stambulul si Parisul te-altoira.
Supreme deveniri in tine zac
Clamori de corn, infiorari de lira...
Marire tie, grai de viitor!
Superbe minti se vor scalda in tine...
Ai fost un lac esti valul curgator
Esti fluviul impetuoaselor destine.
Alcatuire de cuvinte romanesti,
Atatea navaliri te fecundara!
Intinerind pe zi ce-mbatranesti,
Eu te visez proteica si lapidara! (Victor Eftimiu)
» mai multe citate despre destina...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia