deduce
- DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. d é d u i r e.
- Sinonime: DEDÚCE vb. v. scădea.
- Sinonime: DEDÚCE vb. (livr.) a prezuma, (înv.) a cunoaște. (Ce ~ de aici?)
- Ortografie: dedúce vb. duce
Exemple pentru deduce
- Bărbatul: Caracterul unui om se deduce după felul cum bate la ușă. Auziți! E o sentință codificată. A venit să mă ia înapoi...
Ofițerul: Cine, domnule?
Bărbatul: El! Autorul! Stăpânul meu! De data aceasta nu mai glumește! O să-mi pună iar cătușele...
Ofițerul: Imposibil! Numai eu am asemenea atribuțiuni! (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre Deduce...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia