culmina
- CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. Intranz. 1. (Despre aștri) A atinge punctul de culminație. 2. Fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare.
- Ortografie: culminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. culmineáză
Exemple pentru culmina
- "Aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine." Oare Iisus vrea prin asta să spună să nu ne mai intereseze ce va fi după moarte, deoarece a "ști" pe Dumnezeu de aci, aceasta e viața eternă? Dezolant ar fi să recunosc pe Dumnezeu și totdeodată să știu că mizeria n-are leac. Să cunosc pe Dumnezeu și să știu că răbdarea și chinul meu au fost absolut inutile! Trebuie să fie altceva. Probabil că fericirea de a-L ști trebuie să fie răpirea în El când piere timp și spațiu și orice valoare. E oare posibil să ajungi la așa ceva fără să fii spirit pur, deci liber și intrat în unitatea duhului? Or, să fie vorba numai de viața actuală, care ar culmina numai în a ști pe Dumnezeu și pe urmă piere în neagra veșnicie? (Alice Voinescu)
» mai multe citate despre culmina...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia