țintaură
- ȚINTÁURĂ, țintaure, s.f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s.f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
- Sinonime: ȚINTÁURĂ s. v. fierea-pământului.
- Ortografie: țintáură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. țintáurei; pl. țintáure
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia