țar
- ȚAR, țari, s.m. Titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu. – Din rus. țar.
- TAR, taruri, s.m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.
- ȚÂR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier și de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva. [Var.: țârc interj.] – Onomatopee.
- ȚÂR2, țâri, s.m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros.
- Sinonime: TAR s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.
- Sinonime: ȚÂR interj. pic. (Apa se prelinge și face: ~!, ~!)
- Ortografie: tár s. n., pl. táruri
- Ortografie: țar s. m., pl. țari
- Ortografie: țâr/țâr-țâr interj.
- Ortografie: țâr s. m., pl. țâri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia