zbengui
- ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.
- Sinonime: ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.
- Ortografie: zbenguí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbéngui, 3 sg. și pl. zbénguie, imperf. 3 sg. zbenguiá
Exemple pentru zbengui
- Dojană
Cățeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros și-l bagă.
Are, se vede, presimțirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea și-i zic:
De ce te porți urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvălești printre boscheți
Și nu o dată bagi copiii și câinii lor în sperieți.
Nu-ți iese un cocoș în cale să nu scoți sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporți în acest fel.
Îmi e rușine, zău, de oameni, deși, știu, ai și calități:
Credința și deșteptăciunea de ce nu vrei să le arăți?
Afectuoasă, rezervată, așa cum ești acum acasă
Aș vrea să fii și la plimbare, când brusc devii capricioasă! (Victor Hugo)
» mai multe citate despre zbengui...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia