zadar
- ZADÁR s.n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s.n.] – Din sl. za daru.
- ZĂDÁR s.n. v. zadar.
- Sinonime: ZADÁR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.
- Ortografie: zadár s. n.
Exemple pentru zadar
- Dar muierea tot muiere! Dă-i ce-ți cere, că o să te certe de ce i l-ai dat. Cu încetul, cu încetul, începu fata a lua seama că sufletul voinicului se înmuiase de dogoreala dragostelor femeiești; acum îi părea rău și-i venea ciudă că iubitul ei nu mai era ca mai nainte, vitejelul plaiurilor, căruia lumea îi zicea cu laudă: Feciorul de împărat, cel cu noroc la vânat! În zadar îi cânta ea, cu viers dulce femeiesc, mândru cântec haiducesc; în zadar îl ruga să se trezească din traiul lânced și trândav în care îl cufundase viața de iubire; în zadar îl tot îndemna ca să iasă cu dânsa din pustietate, ca s-o ducă să vadă lumea. (Alexandru Odobescu)
» mai multe citate despre zadar...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia