vaiet

VÁIET, vaiete, s.n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferinţă; plânset, vaier. – Din văita (derivat regresiv).

Sinonime: VÁIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)

Drum în iarnă
Decembre, ca un paradis
De marmuri şi scântei,
Hlamida şi-a deschis,
Şi dintre tei,
Un vaiet lin de clopoţei
Suspină-abia, ca-n vis.

Deasupra nopţilor s-a-ntins
Legendă ideală,
Şi nu e suflet neatins,
Oricât de stins,
De diafana ei petală,
În care să nu fi descins
Lumina siderală.

E feerie de argint
Cristalizat în ţurţuri lungi
Şi pe cît ochii ţi-i alungi,
Pe cât ajungi,
E marmur alb, neprihănit,
Pustiu şi nesfîrşit.

În umbra lămpilor cernite
Se varsă vis în cupe noi,
Şi capetele mult iubite
Se-nvecinesc pe nesimţite,
Ca nişte frunze de trifoi.

Feţi dulci, o clipă-ndrăgostiţi,
Pe-atîta farmec şi senin,
Fiţi, cel puţin,
Voi, fericiţi! (Tudor Arghezi)
» mai multe citate despre vaiet...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia