treierat
- TREIERÁT s.n. 1. Faptul de a treiera; treier, treieriș. 2. Timpul când se treieră; treier, treieriș. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.
- Sinonime: TREIERÁT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ului.)
- Ortografie: treierát s. n.
Exemple pentru treierat
- Iubirea mea de-o vară
Zâmbeau cireșe coapte, de soare alintate,
Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.
Ți-am admirat făptura... până târziu în noapte
Și până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.
Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,
Gingașii trandafiri 'și-mbujorau bobocii,
Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu
Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!
Nu am avut curaj, nu am putut să-ți spun
Că te-am iubit în taină în toată vara asta!
În vise te-am avut... prin clăile de fân...
Se stinge însă vara și toamna-i ca năpasta.
Cireșii își pierd frunza și-i grâul treierat,
Nu știu de-oi mai putea măcar să te visez.
În toată vara asta mi-a fost mintea-n păcat,
Trăind apuse vremuri... de tânăr amorez.
Mai moare-un dor nespus născându-se o dramă
Și peste-a noastră viață tristețile pogoară.
Nu mai avem argint, ne-a mai rămas aramă,
Îți spun ce nu ți-am spus... că te-am iubit o vară. (Ion Apostu)
» mai multe citate despre treierat...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia