trac
- TRAC1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. – Onomatopee.
- TRAC2 s.n. Stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artiștii) în momentul apariției lor în fața publicului. – Din fr. trac.
- TRAC3, -Ă, traci, -ce, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci3 (1) – Din lat. Thracus.
- Sinonime: TRAC adj. v. tracic.
- Ortografie: trac interj.
- Ortografie: trac (din Tracia) s. m., adj. m., pl. traci; f. sg. trácă, g.-d. art. trácei, pl. tráce
- Ortografie: trac (stare emotivă) s. n.
Exemple pentru trac
- Aztecii
Când trag cu arcuri
Feriți-vă de trac
Sub pălării imense
Să nu vă fie ciudă
Nici nu le purtați
Mânie sau ură
Nici până departe
De Ciudad de Mexico
În insulele Comore
Căutând comori. (David Boia)
» mai multe citate despre trac...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
