toi
- TOI, toiuri, s.n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy 'banchet'.
- ȚOI1, țoi, s.m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec.
- ȚOI2, țoiuri, s.n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
- Sinonime: TOÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, țipa, urla, zbiera.
- Sinonime: TOI s. v. animozitate, balamuc, bătălie, ceartă, cârd, conflict, dezacord, dezbi-nare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gălăgie, gâlceavă, gros, hărmălaie, huiet, în-vrăjbire, larmă, litigiu, luptă, mulțime, neînțelegere, scandal, stol, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vrajbă, vuiet, zarvă, zgomot, zâzanie.
- Sinonime: TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ul nopții.) 2. zor, (pop. și fam.) dârdoră. (În ul muncii.)
- Sinonime: ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)
- Sinonime: ȚOI s. v. scorțar, țiclean.
- Ortografie: toi s. n., (învălmășeli, cete) pl. tóiuri
- Ortografie: țoi (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țóii
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia