tabiet
- TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabiat.
- Sinonime: TABIÉT s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.
- Sinonime: TABIÉT s. 1. (mai ales la pl.) apucătură, deprin-dere, obicei, obișnuință, (înv.) taifet. (Are urile lui zilnice.) 2. siestă, (înv. și reg.) paidos. (A-și face ul.)
- Ortografie: tabiét s. n. (sil. -bi-et), pl. tabiéturi
Exemple pentru tabiet
- Tabiet
Mănânc pe stradă un covrig,
Tușesc și-s cocoșat de frig.
Acesta-i felul meu trufaș:
Iau prânzul numai în oraș. (Mihai Batog-Bujeniță)
» mai multe citate despre tabiet...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
