surghiunire
- SURGHIUNÍRE, surghiuniri, s.f. Acțiunea de a surghiuni și rezultatul ei; exil, deportare, pribegie, surghiun. – V. surghiuni.
- Sinonime: SURGHIUNÍRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. v. exil. 3. v. deportare.
- Ortografie: surghiuníre s. f., g.-d. art. surghiunírii; pl. surghiuníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
