suplica
- SUPLÍCĂ, suplici, s.f. (Înv.) Cerere, jalbă, plângere. – Din fr. supplique, germ. Supplik, it. supplica.
- SUPLICÁ, suplíc, vb. I. Intranz. (Înv.) A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. – Din lat., it. supplicare.
- Sinonime: SUPLÍCĂ s. v. cerere, petiție, plângere, reclamație.
- Sinonime: SUPLÍCĂ s. (IST.) (înv.) arzmagzar, magzar. (~ adresată curții otomane.)
- Ortografie: suplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. suplíc, 3 sg. și pl. suplícă
- Ortografie: suplícă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplícii; pl. suplíci
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
