suitor
- SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s.f., s.m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S.f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S.m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.
- Sinonime: SUITÓR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.
- Antonime: Suitor – coborâtor
- Ortografie: suitór adj. m., (rudă) s. m. (sil. su-i-), pl. suitóri; f. sg. și pl. suitoáre
Exemple pentru suitor
- Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape?
Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi subt pleoape
sau drumul laolalta, suitor?
Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind o, nu te teme!
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior. (Veronica Porumbacu)
» mai multe citate despre suitor...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia