strunire
- STRUNÍRE, struniri, s.f. Acțiunea de a struni și rezultatul ei. – V. struni.
- Sinonime: STRUNÍRE s. 1. v. încordare. 2. domolire, înfrânare, liniștire. (~ calului.)
- Sinonime: STRUNÍRE s. v. acordaj, acordare, înstru-nare.
- Ortografie: struníre s. f., g.-d. art. strunírii; pl. struníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
