smerire
- SMERÍRE, smeriri, s.f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.
- Sinonime: SMERÍRE s. v. credință, cucernicie, cuvio-șenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, umi-lință.
- Ortografie: smeríre s. f., g.-d. art. smerírii; pl. smeríri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
