sanhedrin
- SANHEDRÍN s.n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.
- Sinonime: SANHEDRÍN s. (IST.) sinedriu. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
- Ortografie: sanhedrín s. n. (sil. -drin), pl. sanhedrínuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
