rumega
- RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva în gură; (depr.; despre oameni) a mânca mult și încet. 3. Tranz. Fig. A medita pe îndelete asupra unui fapt, a-1 examina îndelung. – Lat. rumigare.
- Sinonime: RUMEGÁ vb. v. mânca.
- Sinonime: RUMEGÁ vb. (franțuzism) a rumina. (Vite-le ~.)
- Ortografie: rumegá vb., ind. prez. 1 sg. rúmeg, 3 sg. și pl. rúmegă
Exemple pentru rumega
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia